Ca orice iubitor de cafea și rezident al Clujului, nu am putut rezista tentației de a vizita Festivalul Cafelei de anul acesta, eveniment care este deja tradiție în orașe precum Londra, Istanbul, Amsterdam și chiar “micul Paris” al României, București. Merită menționat faptul că acest eveniment a găzduit Campionatul Național de Latte Art al anului 2018, și Campionatul Național “Coffee in Good Spirits”, al cărui campion va reprezenta România în cadrul Campionatului Mondial din Brazilia.

Aducerea festivalului în inima Transilvaniei–unde nu punem sânge proaspăt de om în cafea (contrar opiniei publice)–s-a dovedit a fi încă o medalie în palmaresul deja impresionant al Primăriei Cluj-Napoca. Și nici că se putea să aibă loc pe vreme mai bună. Weekend-ul din 12-14 octombrie al acestui an a fost un exemplu perfect de Cluj tomnatic. Imaginați-vă un cer perfect albastru de iunie, iarbă verde de mai, și așa de mult frunziș auriu încât orice rege ar fi devenit gelos.

O altă sclipire de geniu, de data aceasta intenționată, a fost alegerea locației. Vechiul Cazino se află în mijlocul Parcului Central din Cluj care, într-o zi de weekend, e martorul defilării arhetipurilor  clujene. Parcul e o atracție pentru oricine, de la tineri, la batrâni, rațe, lebede, și un bulldog Francez care, în ciuda insistențelor stăpânului său, insista să fugărească porumbeii speriați.

Cazinoul a fost construit înspre sfârșitul secolului al XIX-lea, dar din 2012 a fost revendicat de către Primaria Cluj-Napoca, iar acum este folosit drept locație pentru evenimente deschise publicului. Apropiindu-mă de cazinou, ademenit de mirosul de cafea, am fost întâmpinat de o expoziție de pictură și schițe în creion care păreau să aibă o anume chestie în comun: toate exponatele foloseau cafeaua drept vopsea. Am hotărât să le admir abia după ce aveam să găsesc elixirul care să-mi eleveze simțurile. Înainte să intru în cazinou, atenția mi-a fost captată de ceva ce nu poate fi descris decât ca un Cerber manierat; un câine negru, uriaș care, fără să-și fi dat acceptul, părea să fi devenit deja mascota festivalului, din moment ce toată lumea își composta biletul printr-o mângâiere a bestiei. Făcând abstracție de distragerea de tip canin, am sesizat faptul că mulțimea părea să se verse în afara incintei cazinoului, ceea ce s-a dovedit a fi o consecință a spațiului limitat.

La intrarea în Vechiul Cazino veți fi uimiți de splendoarea arhitecturii Românești din secolul XIX, chiar dacă nu e prima oară când îl vedeți. Dar dacă designul de interior nu vă încantă cu nimic, standurile cu cafea cu siguranță vă vor incita interesul. De la ecrane LED de ultimă generație, la țevi de crom și “tarabe” de lemn care ar lumina chipul și celui mai talentat tâmplar, cafeaua de la festival a fost bine prezentată împreună cu o sumedenie de decoruri.

Am pășit agale printre grupuri de persoane cu vârste de la 18 până la 35 de ani, cu gândul la misiunea mea de a găsi arhi-prezentul, și totuși legendarul, Pumpkin Spice Latte, cum cere anotimpul, deși am renunțat rapid la idee și, canalizând tot ce am mai italienesc în mine, am decis să caut un espresso “cum trebuie”. Alegerile erau multe și cozile nu dezamăgeau, dar, precum camarazii mei cu motor pe cofeină, am răzbit și am ajuns la Mecca. Găsindu-mi calea printre mașinării rupte din Sci-Fi-uri, cu mai multe touchscreen-uri decât o clasă de liceu, și trecând pe lângă rafturi pline de siropuri colorate ce se asemănau cu colecția de poțiuni a unui vrăjitor, privirea mi s-a oprit la un stand care părea a aparține unui laborator de chimie. M-am apropiat de cei doi gemeni bărboși care operau laboratorul în stil steam-punk și le-am cerut politicos specialitatea casei. După ce au terminat de explicat cum funcționează acea aparatură unui “jurnalist” curios, mi-au pregătit un espresso dublu. Cafeaua avea un gust bogat, precis și deosebit, nefiind nevoie de ajutorul laptelui, zahărului, sau al altor aditivi. Mi-am luat sticker-ul bonus de la ei și m-am grăbit înapoi la expoziție, sorbind mai mult sau mai puțin grațios din cafea. După ce am terminat, m-am întors în cazinou și m-am îmbăiat în atmosfera șarmantă și în energia oamenilor de la festival.

Festivalul Cafelei din Cluj-Napoca a fost un succes mai mare decât ar fi crezut oricine. Ce-i drept, ca orice alt iubitor de cafea–și dacă citiți acest articol vă numărați printre noi–aș fi putut prezice numărul mare de vizitatori la un festival de cafea. Totuși, uitându-mă la situație fără filtru (de cafea), îmi dau seama cum organizatorii ar fi putut fi luați prin surprindere de mulțimea de oameni care le-a pășit pragul; și deși locația a fost o atracție în sine, cazinoul s-a dovedit a fi o constrângere în ceea ce privește acomodarea maselor de iubitori de cafea care au vrut să “guste” din acțiune.

Dacă ați vrea mai multe informații despre cafea, sau poate chiar să participați la asemenea evenimente și competiții, puteți începe prin a arunca o privire peste numeroasele rețete și instrucțiuni despre cafea de pe blogul nostru și prin a citi tot ce trebuie să știți despre cafea pe Goffee.

Lasă un răspuns